Nefelibata

Cuando el periodismo se convierte en historiografía

Sigo sintiendo un poco de nostalgia hacia una profesión que elegí dejar atrás por la convicción que, en esta época de las redes sociales y la transmisión del mensaje instantáneo, el periodismo solo tenía dos opciones: morir delante de los influencers veinteañeros que no saben lo que es un teclado que no sea touch y no necesitan fuentes ni citas para postular y comunicar hechos y verdades, o transformarse en pieza y disciplina de museo, para la consulta e investigación de las generaciones futuras que querrán saber qué es, junto con las disquetes y los DVD.

La comunicación ha cambiado y los comunicadores profesionales también se han adaptado: o son comentaristas y analistas de la realidad, o historiadores de su tiempo.

Presumí de considerarme historiadora de mi tiempo y escribí un libro, en el que me propuse contar quiénes son los rumanos de España, mirando el reflejo de su presencia a través del contenido de cinco periódicos publicados aquí en lengua rumana.

𝑹𝒖𝒎𝒂𝒏𝒊́𝒂 𝒊𝒏𝒕𝒆𝒓𝒑𝒓𝒆𝒕𝒂𝒅𝒂. 𝑰𝒅𝒆𝒏𝒕𝒊𝒅𝒂𝒅 𝒄𝒖𝒍𝒕𝒖𝒓𝒂𝒍 𝒆𝒏 𝒍𝒂 𝒑𝒓𝒆𝒏𝒔𝒂 𝒓𝒖𝒎𝒂𝒏𝒂 𝒅𝒆 𝑬𝒔𝒑𝒂𝒏̃𝒂, publicada por Ediciones Complutense, estará próximamente en las librerías, pero aquí están las primeras páginas.

Sleeping Among Dragon-spat Jade Islands

A place called the bay of the descending dragon, where fewer than 1.600 people live mostly on floating villages in shallow waters, plying tens of species of fish and other hundreds types of mollusks and cultivating marine plants and algae while also navigating among almost 2.000 islands and islets qualifies in my book. Legend has it the jade Hạ Long Bay in northern Vietnam was created by a family of dragons sent by the gods to protect the people. As the enemy advanced, the dragons started to spit jade gems and emeralds, which abruptly rose from under the coastline waters and turned into the evergreen vegetation-covered rocky mountain islands and islets that decorate the bay. The invader ships hit the rocks and they lost the battle, and ever since, the dragons stayed on Earth to protect the people. Nowadays, the bay of the descending dragon who had saved the locals yesteryear consists of a dense cluster of hundreds of limestone monolithic islands. They are covered with thick green jungle vegetation and they stand spectacularly risen from the ocean. Only some tens of these islands are actually inhabited, and many have become hollow, sheltering enormous caves that stood witness to ancient cultures that go as far back as more than 16.000 years.

Continue reading “Sleeping Among Dragon-spat Jade Islands”

Sub cerul alb al Sudului

Spania contemporană este o țară fermecătoare, a cărei autenticitate se vede conturată de balansul constant între tradiția democratică și amintirile dictaturii, între modernitate și trecutul neuitat de putere imperială, de toleranța cu care se deschide către alte culturi sau cu care acceptă imigrația românilor, dar și de unele prăbușiri în discriminări, lipsuri ale libertăţii sau ezitări în a se desprinde de metehnele trecutului.

După aproape 15 ani în Spania, m-am gândit că îi pot consemna scriind o carte despre Spania, despre peregrinări peste tot prin țară, povești și întâmplări adevărate, trăite sau ascultate, din Andaluzia până în Catalonia, din Galicia sau Țara Bascilor în Castellón, nenumărate reveniri la Madrid și tot atâtea paralele cu România și românii stabiliți pe tărâm iberic.

Toate se adună într-o radiografie a culturii spaniole în sensul amplu, de civilizație și specific național, dintr-o perspectivă singulară, care explorează inevitabil asemănări, diferențe, oscilații între cele două țări, între trecutul, tradiţiile, istoria fiecăreia, chestiunile actuale, temele sociale și politice la zi.

Îi mulțumesc Editurii Integral pentru încredere și publicare.

French Delights on la Rive Gauche

Paris was to me that lazy July afternoon I spent in le Quartier Latin, under the unusually scorching sun that had set over the Rive Gauche of the French capital: the stroll I took from Notre Dame to Shakespeare and Company, sipping the iced cream coffee I happily bought in a traditional Vietnamese cafeteria, in remembrance of dear past travels, followed by a long walk along the short and touristy Rue de la Huchette, looking for the narrowest street in Paris, Rue du Chat-qui-Pêche. I ended up in the archeological crypt of Notre-Dame, which turned out to be the best spot to literally chill and read some stuff about the history of the city. After a while, I braced myself and got out and on the metro back to the hotel. It was time well spent, for a first time in Paris.

Continue reading “French Delights on la Rive Gauche”

Într-o coajă de nucă

E drept, limba evoluează. Și nu numai româna, ci toate limbile, atâta vreme cât continuă să fie scrise și vorbite. Însă e de bun simț să acceptăm că orice evoluție, îmbogățire, reformulare, împrumut, schimbare, mutație sau chiar greșeală trebuie să treacă prin filtrul structural al limbii și să țină cont de flexibilitatea morfologică a cuvintelor. Mai pe înțeles: în engleză adjectivele calificative sunt invariabile și apar fără greș înaintea substantivelor, așa că orice încercare de rupere a acestei unități astfel sudate nu e decât o cioplire grosolană, exact cum ar fi înlocuirea genitivului din română cu cel de origine saxonă din engleză sau cu forma simplificată din spaniolă sau franceză, care nu are nevoie de declinare. E pur și simplu crud și brutal ca o ghilotină să iei un verb din spaniolă și să-l conjugi în română, să iei un substantiv din română și să-i dai un plural simplificat în -s, la fel cum e să le dai plurale adjectivelor din engleză sau să calchiezi în română pluralul substantivului vânt ca în engleză (asta invocând, de altfel, și izuri urât mirositoare), sau să te bazezi pe topica din vietnameză (care nu există) ca să vorbești în franceză.

Cum se poceşte limba română cu explicația „limba este un organism viu, care evoluează”

***SPOILER TEXT GRAV AFECTAT DE TRADUCEREA AUTOMATĂ***

În această lume supraconectată, în care informațiile sunt disponibile pentru toți și călătoresc cu viteza clicului, se pare că toată lumea își dorește un loc sub soare și este gata să-l revendice cu orice poate ieși în evidență, oricât de ordinar ar fi. Ca atare, orice hobby simplu împărtășit de milioane de oameni de pe tot globul poate deveni parte a retoricii banale „îmi iubesc meseria” sau „munca mea este pasiunea mea”. Dacă îndrăznești să critici, ești etichetat ca urător sau elită, tratat cu sarcasm, și imediat troll-zoned pe rețelele de socializare. Într-o coajă de nucă, aproape oricine poate face orice și cine ești tu să-l judeci?

Am scris acest text în engleză pe traducătorul automat al amicului Google (amica ChatGPT este ceva mai sofisticată) în așteptarea enormității de mai sus și ca să pot confirma sau infirma ipoteza potrivit căreia o recenzie citită pe un blog despre cărți, de o calitate lingvistică generală care se ridică la nivelul compunerilor de la română din clasa a VI-a, a fost sau nu redactată cu ajutor intelectual artificial. Citind zisa recenzie, am fost ispitită să deschid fila de revizuire și să dau comanda de urmărire modificări, ca să pot corecta textul și să pot dormi la noapte. M-am străduit să citesc până la capăt, pentru că după paragraful care începe cu „în fine, într-o coajă de nucă…” am tot sperat să fie vorba de o scăpare, cumva acceptabilă pentru un blog, oricât de insuportabilă pentru mine și așteptările de la un articol despre cărți, lecturi și minunăția cititului. In nuce e la origini un calc din latină, din vorbele atribuite de Plinius cel Bătrân lui Cicero, care ar fi spus că „Iliada” ar fi fost scrisă odinioară pe un singur pergament care ar fi încăput într-o nucă. Dar oh, ce păcat – nu și în română, limbă în care spunem scurt și cuprinzător sau la obiect. La o adică, merge și direct în latină.

Greener than the greenest green in Cat Cat

Vietnam is full of green, even in towns and villages, on beaches and in hotel rooms and bathrooms, because tropical rains can fall at any given moment within the season and I suspect people don´t ever have to water any plants, not even the ones they seem to have planted or kept in pots around their houses. Rains can last from a couple of minutes to hours and can cover showers to floods and all that´s in between. Green is everywhere, it comes in different shades and nuances, but one of the places where you can see only green, all around, and so strong and enhanced for that matter it seems computer generated is the mountains around Sa Pa, down from the highest mountain peak in the area, Fansipan (Phan Xi Păng) and back down to the Hmong village of Cat Cat.

Continue reading “Greener than the greenest green in Cat Cat”

Conversación en la Ciudad Púrpura

La familia es para muchos como una ciudadela: un espacio amurallado, hecho para estar cerrado o al menos delimitado a la vez que fortificado, accesible por puertas que se quedan abiertas a veces como las de la Ciudad Púrpura hoy en día, en el horario de visitas y que otras veces permanecen cerradas al público, de vez en cuando entreabiertas para los de la parte política. Desde fuera parece un fuerte impenetrable e inquebrantable, inalcanzable e inaccesible, por los lazos sobreentendidos de sangre, biológicos, por el pasado común, de familia. Dentro, aunque estos lazos comunes se toman como normales hacia fuera, el amor y el afecto se consideran indudables y por lo tanto no requirentes de conversaciones ni asentimientos. En cambio hay discusiones, ajetreos, reproches, tristezas, palabras, ¡ay, cuántas palabras!

Continue reading “Conversación en la Ciudad Púrpura”

My Best Friend

*** SPOILER alert: this is not the kind of BFF description where you’d read it’s the person that knows you best, understands you perfectly, and sometimes don´t even have to talk to in order to convey any message whatsoever, since they know exactly what you´re thinking. I am not saying such people are impossible, just they’re very rare, and the connection, if any, is but fleeting. And this is not about that type of folks.

Continue reading “My Best Friend”

A modo de epílogo

¿Y qué mejor manera de cuidar de los recursos humanos que escuchar a las personas que trabajan por cuenta ajena?En un país en el que el espíritu emprendedor y las iniciativas de negocio se tienen en muy alta estima, parte de la valoración de la contribución y aportación del empresario tiene que venir desde el trabajador. Concretamente, está muy bien que se valore una iniciativa de negocio, nuevos puestos de trabajo creados, la actividad económica producida, pero no se tendría que dejar de lado apreciar cómo ocurre y se desarrolla todo esto.

Continue reading “A modo de epílogo”

De la Fane Friptu´ la Șoricelu´

Pe atunci nu știam, dar acum iată că, de la adăpostul perspectivei, îmi aduc aminte de locurile astea două din Vietnam exact așa cum au fost: începutul și punctul final ale unei luni ieșite din comun. A fost o lună de vară extraordinară pentru că a fost o ruptură totală de rutina și obișnuința zilelor din afara vacanțelor: ca și cum, după 15 ore de zbor, aș fi aterizat nu atât într-un alt loc, ci pe o altă planetă, unde ritmul și rutina zilelor era ceva de pe altă lume. Întâmplarea a făcut ca, atât la începutul, cât și la finalul acelei luni, să dau peste câte un loc care avea să-mi rămână în minte și la care să vreau să revin, ca la o tradiție de vară.

Continue reading “De la Fane Friptu´ la Șoricelu´”

Share this:

Share this:

Share this:

Share this:

Cum se poceşte limba română cu explicația „limba este un organism viu, care evoluează”

Share this:

Share this:

Share this:

Share this:

Share this:

Share this: