¿Os parece medianamente bien si nos ponemos a hacer periodismo con decencia?

NO, es que NO. NO soy de repente especialista en leyes rumanas, NO quiero buscar información sobre delincuentes españoles detenidos en Rumanía solamente porque la necesitan periodistas españoles para satisfacer a su público y cobrar por ello, NO tengo intención de presumir de mis contactos profesionales de mi país para hacer favores a televisiones españoles que quieren cubrir un tema sin tener que pagar a profesionales, NO me gusta sentirme engañada con la invitación en un programa televisivo en vez de recibir una verdadera propuesta de colaboración periodística. Y en general NO molan para nada los periodistas españoles a los que en años y años de trabajo una al lado de los otros nunca les interesaron mis conocimientos, contactos y capacidades para comentar asuntos de política externa de Rumanía, alguna película rumana, alguna novela contemporánea de mi país, ni tan siquiera la existencia de los rumanos de España. No, para ésto ya tenían profesionales a los que sí valía la pena pagar.

Sería una cuestión de dignidad; y respeto; y respeto a la dignidad. Porque lo que está ocurriendo está muy lejos de ello. Y justo en una profesión que se supone que tendría que estar en la vanguardia de la defensa de la igualdad de oportunidades y tratamiento de las personas. Podría seguir con grandes frases más aún: el periodista no nace, sino se hace; el periodista no solamente tiene principios éticos, sino que tiene que salir a su defensa; el periodismo es arte; el periodista es un creador; el periodismo debería de ser servicio público. O bien podría contaros qué es lo que ha pasado.

Prólogo. Un hombre de origen español está en búsqueda y captura como sospechoso por haber matado en Cuenca. La policía de Rumanía lo detiene en el oeste del país. La policia española agradece la colaboración. La justicia de España pide la extradición del sospechoso. A día de hoy, se espera la decisión. De ésto va. En el mismito momento en el que el sospechoso vuelve a España para que se le juzgue aquí, se apaga YA el interés mediático para Rumanía, la información de Rumanía, la justicia de Rumanía, las leyes de Rumanía, los periodistas de Rumanía.

Continue reading “¿Os parece medianamente bien si nos ponemos a hacer periodismo con decencia?”

Cum se prețuiește compasiunea față de refugiați și imigranți

Cine este de acord să primească un imigrant în propria casă? Câți bani este dispus fiecare dintre aceștia să cheltuie neprogramat pentru o șansă dată unui necunoscut?
După răspunsurile simple, răspicate și sincere la aceste întrebări, solidaritatea, omenia, compasiunea și mila rămân doar vorbe, pe care să le scriem în neștire și cu care să putem filosofa comod pe marginea naturii umane.

După ani întregi de războaie și de știri zilnice despre lupte, morți, refugiați, orașe distruse, vieți zguduite, traume și tragedii la toate porțile Europei civilizate, occidentale, mediteraneene ori estice, după râuri și râuri de cerneală ce au curs ca să ne împărtășească povești, analize, comentarii păreri, poziții, după alegeri câștigate sau pierdute, când vine vorba de imigrație, strămutare, refugiați și traume, aș avea două povestioare de împărtășit. Și aș vrea apoi să știu cine este măcar dispus să facă sau să spună la fel. Pentru că eu cred cu convingere că trebuie să judecăm drept, dincolo de discursuri, așteptări de la lideri și state europene, măsuri și reglementări, și că totul se rezumă la întrebările de la urma urmei. Cât prețuiește compătimirea? Cum se apreciază solidaritatea? Ce înseamnă mila?

Continue reading “Cum se prețuiește compasiunea față de refugiați și imigranți”