Nefelibata

De mică am visat la zile întregi dedicate scrisului în aer liber, petrecute pe terasa unei camere cu priveliști rupte complet de lumea urbană. Fără zgârie-nori, asfalt sau ciment, fără zgomotul unei metropole. Îmi imaginam deschideri largi către mare, râuri, munți, copaci înverziți, pâraie limpezi, lacuri tăcute ori câmpuri înflorite. În inima Vietnamului, Parcul Național Cát Tiên mi-a devenit, fără exagerare, un adevărat sanctuar creativ.

Drumul spre liniște: primele ore în Parcul Național Cát Tiên

După un drum istovitor de aproximativ 150 de kilometri, parcurs în peste șase ore – călătoriile rutiere din Vietnam par să sfideze constant ideea de eficiență, din cauza șoselelor făcute pentru motociclete, nu pentru autoturisme – am ajuns în mijlocul pădurii tropicale, la bungalowul care avea să-mi fie casă pentru câteva zile de tihnă și scris.

În trei zile de liniște nu poți spera la revelații literare spectaculoase. Însă ritmul vieții capătă o altă densitate atunci când fiecare dimineață începe inevitabil odată cu soarele de la ora șapte, ale cărui raze pătrund necruțător printre draperii. Deschid ușa bungalowului cu vedere spre râu și inspir aerul proaspăt, încărcat de miresme de pământ umed, frunziș și flori sălbatice.

Rutina zilnică într-un bungalow din junglă

După micul dejun, urmează plimbările zilnice pe cărările înguste ale stațiunii, săpate discret în inima vegetației, cât timp răcoarea dimineții mai rezistă. După ora zece, căldura tropicală se instalează definitiv. Revin la bungalow, deschid larg ferestrele, las aerul să circule liber, mă așez la masa de lucru și scriu.

Parcul Național Cát Tiên, întins pe peste 70.000 de hectare de pădure tropicală umedă, este una dintre cele mai valoroase rezervații naturale din Vietnam. O adevărată bijuterie de biodiversitate, adăpostește peste 350 de specii de păsări – de la pitulicea verde la rarul păun verde – precum și numeroase mamifere, chiar dacă majoritatea rămân invizibile ochiului turistului.

Scrisul fără notificări

În această liniște verde nu am găsit inspirația explozivă care să mă facă să umplu pagini fără oprire. Am descoperit însă o disciplină rară: capacitatea de a mă concentra fără întreruperi, fără reflexul aproape involuntar de a verifica telefonul sau rețelele sociale. Orele se scurgeau fără să le simt, întrerupte doar de un prânz ușor, un ceai verde cu gheață sau un shake de papaya. Apoi reveneam la masa de lucru. Cina venea devreme, odată cu lăsarea serii, așa cum se întâmplă pretutindeni în Vietnam. Singurul inconvenient rămânea întoarcerea inevitabilă la lumina artificială, odată cu lăsarea întunericului.

Exploratoare spre bătrânul copac Tung

Am explorat și rezervația propriu-zisă. Traversând râul Đồng Nai cu bacul, am pătruns în adâncul pădurii, conștientă că o drumeție lungă pe jos nu era tocmai realistă. Am ajuns însă la faimosul copac Tung, cunoscut și ca „Copacul Tung al Unchiului Đồng”, numit în onoarea fostului premier vietnamez Phạm Văn Đồng. Cu o vârstă de peste 400 de ani, o înălțime ce depășește 30 de metri și un trunchi suficient de larg pentru a adăposti aproape 20 de oameni, copacul impresionează prin rețeaua sa spectaculoasă de rădăcini arcuite.

H2: Safari nocturn și fauna sălbatică

Periplul a continuat pe apele râului Đồng Nai, într-o barcă mică, alături de un ghid atent și răbdător, care oprea de fiecare dată când zărea o pasăre rară sau un gibon ascuns printre ramuri. Seara, am participat la un safari nocturn într-un jeep deschis, sub un cer plin de stele. Ghida, cocoțată pe un scaun înalt, mânuia o lanternă puternică, dezvăluindu-ne familii de cerbi și căprioare, însoțite de puii lor.

Nu mi-a scăpat nici ironia tăcută a localnicilor, pentru care entuziasmul vizitatorilor de oraș – care exclamau zgomotos la vederea unei mierle sau a unei maimuțe – trebuie să fi fost o sursă discretă de amuzament. Pentru ei, astfel de scene sunt probabil simple bucăți de rutină.

Sunetele nopții tropicale

În rest, mai sunt puține de adăugat. Poate doar zgomotele misterioase care bântuiau bungalowul, mai ales noaptea, cu bufnituri neregulate pe acoperiș. Explicația era pur tropicală: smochinele coapte ale copacului care îmi umbrea terasa cădeau fără avertisment, anunțându-și prezența cu zgomot.

De ce să vizitezi Parcul Național Cát Tiên:

• pădure tropicală întinsă pe peste 70.000 ha
• peste 350 de specii de păsări
• safari nocturn cu cerbi și căprioare
• trasee ușoare prin junglă
• un cadru perfect pentru scris, reflecție și slow travel