Tag Archives: minciună

Înverșunare

Spiritul de toleranță pe care mi-l inspiră acum amintirea vreunei povești auzite în Spania s-a așezat mai târziu în sufletul meu, chiar la suficient de multă vreme după ce am început să ascult cu atenție. Dimpotrivă, țin minte că atunci când de-abia ajunsesem aici, și se simțea cumva vânticelul slab al crizei care urma să se întețească, aducând cu ea efecte economice și spirituale deopotrivă observam, simțeam și chiar mă încercau sentimente de înverșunare.

Totul a început când am simțit cu surprindere cum mă uluia megalomania unora dintre cei pe care îi cunoșteam, cum mă încruntam la auzul unei noi bârfe spuse cu reavoință neascunsă, când mă revolta minciuna, clădirea unei imagini false care acoperea ca un staniol adevărul brutal al unor înșelăciuni, când nu înțelegeam cum pot fi tolerate, ba chiar apreciate formal niște personaje care nu făcuseră decât să-și aroge un rol jucat, de altfel, cu destul de puțină iscusință, și un statut nemeritat.

Probabil că mai degrabă inconștient, am simțit mereu că scrisul poate fi un soi de catharsis. Iată-mă deci încercând o pretențioasă purificare prin scris, consemnând tot ce vedeam, tot ce se petrecea prin comunitate, încercând să caut și să găsesc lucrurile bune și ascunse. Astfel, stăteam de vorbă cu oameni valoroși și scriam lucruri interesante și folositoare, în speranța domolirii vocilor mult prea stridente ale mincinoșilor, prefăcuților, împăraților goi care pretindeau că au straie noi și lucioase. O vreme, am reușit să reduc la tăcere aceste voci și să fiu chiar mândră de munca mea.

Înverșunarea m-a încercat din nou și mai profund când, trecând sub tăcere, sub vălul uitării sau mai curând al ignorării complete și automat al desconsiderării acestei munci de ani de zile, un astfel de împărat gol cu straie lucioase, incompetent, mincinos și prefăcut, a distrus totul. Nu contează nici cum de a reușit, nici ce urmărea; de altfel, nici nu știu. Știu doar că a distrus totul. De ce? Pentru că a putut. Continue reading

Pentru început, la sfârșit de an

Oricât de mult aș vrea să mă opintesc și să nu mă las în voia bilanțurilor și șabloanelor prefabricate, tot simt nevoia să mă uit un pic înapoi. Acum, că am ajuns la ultima parte a ultimei pagini a calendarului acestui an – iată:

În anul care se încheie peste doar câteva ore, am avut parte de bucurii și veselii, de reușite și succese, precum și de momente întunecate și dezamăgiri profunde.

Am aflat cu destulă nedumerire că unii oameni încă mai poartă măști; măști adânc înrădăcinate în sufletele lor, astfel încât nu numai că nu vor să și le dea jos nici când sunt singuri în fața oglinzii, dar nici nu mai pot să se lepede de ele. Acești oameni sunt cei care mint. Folosesc minciuna ca armă și ca apărare deopotrivă: am auzit minciuni profesionale și personale, toate rostite cu scopul de a forța, obliga sau exercita presiuni; sunt sigură că aceleași minciuni și le-au spus aceste personaje și în sinea lor, din cauză că se detestă ei înșiși, respectul de sine le este la pământ, și ca să reușească să doarmă liniștiți, astfel încât să o ia de la capăt a doua zi.

Am avut și bucuria imensă de a-mi da seama că unii oameni nu mint. Nu pentru că ar putea, dar nu vor, făcând astfel o alegere – ci pur și simplu nu mint. Astfel, ei sunt puținii oameni de care am norocul să mă înconjur, care dau dovadă de altruism fără să-și supună sinea unor presiuni prea mari, care se respectă și astfel știu să îi respecte și pe cei din jur, care au mereu îndoieli și vor să fie tot mai buni, ca oameni între oameni. Continue reading