Tag Archives: cultură

Lo que es un idioma

Dos cosas ocurrieron recientemente, que hicieron darme cuenta de lo afortunada que soy: esta vez, por hablar idiomas. Por un lado, he leído un artículo que un profesor de un colegio religioso de Alemania publicó hace años, y que se constituyó en todo un maravilloso alegato a favor de la enseñanza del rumano y en contra de la del castellano en las escuelas secundarias de su país. Por otro lado, son ya varias las veces que mis alumnos de la academia privada donde doy clases de inglés y francés me preguntan con admiración y envidia cuándo he aprendido los idiomas que hablo.

Recuerdo con una sonrisa como hace más de diez años, viviendo yo una de las estancias más felices de mi vida en Alemania, con una beca Erasmus, mis amigos y compañeros de la residencia de estudiantes consideraban que hablaba ya cinco idiomas, contando también el rumano, mi lengua materna. Yo me reía en aquel entonces y no entendía cómo podía contarse el rumano también, ya que todos tenemos que tener un idoma materno. Pues claro, cuando a tu idioma materno lo hablan decenas de milliones de personas en el mundo – como es el caso del inglés, del frances, del castellano e incluso del alemán – dominar también a un otro como el rumano, y además a nivel nativo, como lengua materna, puede resultar un provecho en sí. La primera vez que me dí cuenta de lo afortunada que soy fue hace ya tiempo, al pensar en cómo he aprendido estos idiomas y al ver la sorpresa que les estoy causando a veces a mis amigos de otras nacionalidades, que tienen como idioma materno una lengua que traspasa estas nacionalidades y sus fronteras.

Continue reading

De ce ar fi frumos să putem dăinui prin cultură

În alte vremuri, ce-i drept mult mai aspre, un filozof vorbea despre rezistența prin cultură. Acesta era Constantin Noica; trăise și trăia timpuri dificile și acelea nu pot fi acum asociate niciunei situații actuale, căci rezistența presupune o confruntare, un conflict, implică ideea de supraviețuire, opoziție, chiar de forță provocată de ceva sau cineva. Cu toate acestea, în acest prezent liniștit, fără războaie prea apropiate și fără pericole iminente, în care mergem în fiecare zi la lucru, vorbim, râdem, ne distrăm, ne vedem cu prietenii și apoi o luăm de la capăt, în care lucrurile se petrec atât de repede, din păcate cu atâta superficialitate, și deseori chiar monoton, în aceste zile în care, când opinia publică de acasă nu stă cu ochii pe televizor să vadă ce alt demnitar își petrece noaptea la pușcărie, atunci este cu siguranță polarizată între pozițiile pro, respectiv contra unei ilustre prezentatoare de televiziune între două vârste care a făcut comentarii dure la adresa dimensiunilor unei concurente într-un show de televiziune – ei bine, în aceste vremuri inedite pe care le trăim, ar fi nevoie mai mult ca oricând să rezistăm prin cultură. Sau încă și mai bine – să dăinuim prin cultură.

De ce? Pentru că putem, pentru că ne-ar fi foarte la îndemână și pentru că s-ar dovedi a fi extrem de util, sufletește vorbind. Încă nu mi-am dat seama ce anume hrănesc acese știri care captează atenția milioanelor de privitori și consumatori de televiziune, aceste informații care ocupă pur și simplu abuziv spațiul virtual, care îi împart pe cei care își dau cu părerea în două tabere perfect și comun delimitate, aceste imagini și fotografii pur și simplu false care ne invadează și ne obligă la crearea unor idealuri de plastic. Poate e vorba de ceva curiozitate firesc omenească, însă natural nu este absolut nimic. Natural ar fi să găsim un scop – util pentru noi sau pentru cei din jur – să închidem televizorul și agora virtuală și să punem mâna pe o carte, să mergem să vedem un film bun, să telefonăm unui prieten cu care nu am mai vorbit de mult, să deschidem un ziar să vedem ce expoziții mai oferă muzeele, sau chiar să manifestăm curiozitate față de ce se petrece nu foarte mult dincolo de granița estică, ori în nu atât de îndepărtata Africă.

Continue reading